Radioamatorii de pe insula viitorului

Mai întâi am învățat ca Pământul WhatsApp Image 2017-08-15 at 21.03.02.jpege rotund, și am vrut sa zbor în jurul lui. Mai târziu am aflat ca exista gravitație, și nu pot face asta fără un efort supraomenesc, asa ca am decis sa merg pe jos, dar nici sa înot un ocean nu îmi era cu putința, asa ca mi-am imaginat o metoda ieftina de a călători în jurul Pământului, pe un inel median, cu o raza sensibil mai mare decât cea a Terrei, inel care s-ar învârti singur în jurul centrului de greutate al planetei. Problema materialului necesar în creerea acestui inel am decis încă de pe atunci sa o las în seama altora mai pricepuți, pentru ca, încă de pe atunci bănuiam eu ca “buzdugan” nu este doar o arma folosita în lupta, dar trebuie sa aibă legătură și cu știința materialelor.

Anii au trecut, ideea s-a cuibărit repede într-un sertar pierdut din creier, prin care mai cotrobăi însa din când în când, ca într-un sertar cu poze vechi, bucurându-mă de ideile pure ale unui copil ce nu a trecut încă prin viata, și care era convins ca tot ce zboară se mănâncă.

Mulțumită echipei DX Explorers (o echipa tânăra de radioamatori) anul acesta am realizat ca purtătoarea nu trebuie sa aibă musai caracter corpuscular, prin urmare pentru acest vis nu trebuie sa îmi bat capul înțelegând cursul de Rezistenta Materialelor al profesorului Buzdugan, și ca folosind proprietățile ondulatorii ale eterului putem pleca dintr-un punct de pe Pământ, fără costuri legate de carburant, și prin reflexii succesive pe straturile superioare ale atmosferei, sau chiar pe unele corpuri cerești, cum ar fii Luna sau sateliții artificiali, putem ajunge în locuri îndepărtate, cu mesaje ce-i drept, destinații imposibile altfel ochiului uman staționar folosind optica geometrica clasica.

Știam despre aceasta aplicație a radioamatorilor de foarte mult timp, încă din perioada facultății, atunci când am încercat sa fac primii pași în lumea lor, mai exact pe stâlpul antenei radioclubului facultății, dar niciodată nu am făcut legătura cu visul meu pana la YO3KEX și YP1IP deoarece de fiecare data în poveste nu găseam elementul lipsă, fără ochelari de cal, copiii.

DX Explorers a venit WhatsApp Image 2017-08-15 at 21.03.03(1).jpeganul acesta la Capidava pe Insula Viitorului, Inelul de Piatra, la Academia de științe Prospective și Viitorologie Atlantykron 2017 cu o echipa numeroasa, formata în mare parte din juniorii trupei, îndeaproape supravegheați de seniorii vigilenți, toți radioamatori cu experienta sau în devenire.

WhatsApp Image 2017-08-15 at 21.03.06.jpegIn primele zile păreau o armata de robotei care vorbeau intre o limba ciudata, parca din alta galaxie, dar nu ratau nici o ocazie sa arate celorlalți ca le înțeleg graiul. Uneori, când te uitai la ei aveai impresia ca iți pot citi și gândurile, impresie întărita chiar de pădurea de antene aflata în imediata vecinătate a cartierului lor din micul orășel ce se formase pe insula.

Ii vedeai peste tot, de la cortulWhatsApp Image 2017-08-15 at 21.03.03.jpeg cu echipamente unde țineau cursul de inițiere în tainele radioamatorismului, la atelierul de gătit alături de maestrul Petrișor sau seara pe scena dansând cot la cot cu trupele de dans venite la deschidere, ori implicați în discuții despre comunicații intercontinentale pe o insula izolata, fără semnal GSM sau internet. Si spre surprinderea noastră, a celor ce ii urmăream, ei chiar comunicau nestingheriți, de la Cernavodă la infrigurata Ucraina sau incinsa si indepartata Argentina. Zilnic chemau un avion, ba chiar gurile rele povestesc ca ascultau și Luna. Da, tot de la ei am aflat ca putem asculta semnalele venite de la corpurile cerești, unele fiind semnale inteligente, venite de la alte stații radio ce folosesc Luna ca o oglinda ce reflecta un semnal civilizat, iar altele fiind adevărate simfonii, de fiecare data alta, în funcție de astrul ce a fost luat în colimator de antena unidirecțională.

In ultimele zile insa am WhatsApp Image 2017-08-15 at 21.02.59.jpegobservat ca roboteii acestia sunt totusi fiinte umane, care pe langa vocabulatul specific mai au un ritual emotionant. Cand obosesc se incapataneaza sa nu arate, motiv pentru care se enerveaza. Atunci am surprins intr-o seara momentul cand se retrag pe malul Dunarii, isi spun ceva intre patru ochi, dupa care se imbratiseaza. Daca te uiti in ochii lor constati ca lacrimeaza, si raman asa o perioada, dupa care revin in colectiv, cu zambetul pe buze si plini de energie. Ei sunt echipa DX Explorers.